Povestea lui Alex despre schimbarea mindset-ului privind testarea a fost spusă inițial la conferința EuroSTAR de anul trecut. Apoi acasă, la Tabăra de Testare Cluj și apoi în vizită la Iași. Și poate fi spusă mai departe, și altor testeri și non-testeri. Da, da, și non-testerilor: eu cred că oricine formează sau interacționează cu testeri, de la PM la HR, poate învăța ceva din povestea asta sau din discuțiile pe care le generează.

Povestea e despre parcursul lui Alex si al colegilor lui în schimbarea viziunii proprii asupra testării, demers extins cu formarea unei comunități de testare. Pornind cu fragmente din mentalitatea pe care acum încearcă să o schimbe, Alex și echipa lui au trecut prin provocările date de varietatea nevoilor clienților pentru care prestau servicii de testare. Confruntați cu acestea, ei au ales să își fructifice timpul dintre proiecte pentru a învăța de la alți testeri și consultanți, din cărți, bloguri, prezentări TED și Google Tech, conferințe de testare sau din cele orientate pentru mediul de afaceri. Prin acestea, au ajuns la ceea ce acum e cheia de boltă a viziunii lor: testarea este o investigație tehnică care presupune o serie de abilități specifice și pentru care învățarea continuă este necesară; mai mult, în ceea ce facem, nu există panacee ci doar practici care funcționează sau nu, în funcție de context. Paradoxal este că aceste viziuni, deși aplicate și împărtășite de ceva vreme în comunitățile de testeri din alte țări, sunt încă nepopulare în preajma noastră. Noi auzim cum că testerii sunt programatori care au eșuat în carieră, cum că prin rolul acesta ajungi mai ușor într-altul, ca manager de proiect sau programator; că e suficient să parcurgi o cărțulie sau să răspunzi corect la întrebări grilă pentru a fi calificat pentru meseria asta sau că ai nevoie de cartoane eliberate de o autoritate. Lucruri care pot fi valide în anumite contexe, dar care cu siguranță nu pot fi generalizate la nivelul întregii industrii.

Primul grup în care această schimbare de viziune a avut efect a fost cel al colegilor. Alex povestește ce schimbări a făcut împreună cu partenerii săi pentru a crea un mediu de învățare, astfel încât testerii să se simtă apreciați în rolul lor și să se poată ocupa de dezvoltarea abilităților necesare în testare. Ce instrumente a folosit, care din ele au ajutat, unde a dat de obstacole și ce nu a mers; cum s-a schimbat recrutarea testerilor, trainingul lor, colaborarea și coordonarea – Alex povestește despre toate acestea și este tare plăcut să-l asculți.

Mai departe, aflăm că următorul pas a fost Tabăra de Testare, comunitatea noastră. Alex ne zice cum a extins mediul de învățare pentru testeri la unul informal, la nivel local (cu aspirații la o comunitate națională), care mizează pe background-uri și experiențele variate ale participanților; și pe dorința lor de învăța dincolo de contextul de la serviciu; și pe dorința de a oferi un suport de învățare pentru ceilalți testeri. Și aici urmărim un fir epic: cum a pornit totul după o discuție cu Cătălin, la o terasă în Sighișoara; primele meetup-uri în cele patru orașe, cum au reacționat firmele și membrii ei, probleme întâmpinate, realizări. Sunt multe informații pe care cei mai mulți dintre participanții la Tabără nu le știu, și care, zic eu, lămuresc de ce facem noi, facilitatorii, ceea ce facem.

Atât experiența din prisma rolului în Altom cât și cea de la Tabără l-au făcut pe Alex să tragă o serie de concluzii în ceea ce privește o schimbare de percepție asupra testării. Unele pot surprinde. Nu vă voi afecta entuziasmul de a le auzi de la Alex (poate fi convins să povestească din nou, și în alte medii; la discuțiile la bere de dupa Tabere, de exemplu) sau de a le citi. Dar pot să vă las cu o întrebare tulburător-rezonabilă: dacă eu, ca tester, nu îmi iau munca în serios, de ce ceilalți ar face-o?